Crăciunul în versuri

Decembrie, afară-i tare rece și e târziu
Sufletu-mi, însă, m-a îndemnat să scriu
Gându-mi zboară la sărbătoarea de Crăciun
Cu cozonaci, cadouri și-al bradului parfum.

Vă îndemn pe toți și-n primul rând pe mine
Să fim mai buni, să ne iertăm, să facem bine
Să fim uniți, să ne-ajutăm, să ne iubim
Povețe, zâmbete și vorbe bune, să dăruim.

Să ne-amintim că-n noaptea de Crăciun
Demult, într-un culcuș de fân, într-un cătun
Un prunc neprihănit născutu-sa pe lume
Păcatele omenirii, în sacul său să le adune.

Acesta a făcut minuni si mii de fapte bune
Și i-a-ndemnat pe toți spre post și rugăciune
Mulți nu au înțeles, l-au prigonit și torturat
Cu toate astea, dânsul a zâmbit și i-a iertat.

Nu-mi este însă vrerea să vă muștruluiesc
Nici să vă fac morală sau să vă instruiesc
Vreau doar să cred că-n noaptea de Craciun
Poți fi mai darnic, mai îngăduitor, mai bun.

Haideți dragilor, cu toții să ne adunăm
În sfânta noaptea de ajun să colindăm
În spiritul Crăciunului sufletul să-ncălzim
În jurul mesei și al bradului să ne unim.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: