Dealule, pârâule, dor îmi e de voi
Între betoane de ceva ani traiesc
Închis mă simt și pace nu găsesc
Eram zglobiu și liber între voi doi.
Dealule, pe după coama ta cea seculară
Se pierdea Soarele, seară de seară
Și dis de dimineață, mândru se reinventa
Ițindu-se zglobiu după spinarea ta.
Și tu pârâule, ce clinchet mai aveai
Când lin, pe lângă deal, tu șerpuiai
Pești aurii și argintii, la tine se găseau
În ale tale meandre bulbucate, înotau.
Pe tine, iubite deal, cu drag mă cațăram
Iar florile, pomii și vietățile ți le-admiram
Furtuni turbate și vânturi, ce te încercară
Văzându-ți forța, ți se-nchinară și plecară.
Iar tu, limpede pârâiaș, în zilele de vară
Când zăpușiti și nădușiți te căutam
Voios ne invitai în albia ta cea seculară
Unde gălăgioși și veseli ne scăldam.
Dealule, pârâule, dor îmi e de voi
De iarba verde și apa cristalină
Mix de pace, forță și adrenalină
Eram zglobiu și liber între voi doi.
