Roma

Dedic această poezie frumoasei perioade de 5 ani pe care am petrecut-o în acest minunat oraș!

Mi-e dor de tine Roma, zău mi-e dor
Trecut-au greu toți anii ăștia fără tine
Frumos oraș, promit în fața tuturor
Că am să trec să văd dacă ți-e bine.

Trecurăm printr-atâtea împreună
Fură și bune dar și rele bunăoară
Feerice plimbări sub clar de lună
Și dansurile în acorduri de vioară.

Din testul timpului făcuta-i bagatelă
Vajnicele tale ziduri încă dainuiesc
Servita-i și romanilor drept citadelă
Tradiția și istoria-n tine se-mpletesc.

Soră ești cu munții dar și cu marea
Modernul și clasicul le găzduiești
Îți simt splendoarea și grandoarea
Greu de spus cât de frumoasă ești.

Vestigiile tale sunt unice în lume
Copacii seculari străjuie-n parcuri
Iar Tibrul susură în felul lui anume
Curgând printr-ale podurilor arcuri.

Ce pline de istorie îți sunt castelele
Muzee ai, dar și biserici cât cuprinde
Mari scriitori ți-au închinat nuvelele
Mulți vor în lung și-n lat să te colinde.

Ești o zeița a tradiției în arta culinară
Pizza, paste, orez și fructele de mare
Espresso de-ar zbura ar fi pasăre rară
Și capuccino are aromă încântătoare.

Mi-dor de tine Roma, zău mi-e dor
Iar uneori când mă gândesc la tine
Pe loc realizez că undeva în viitor
Am să mai trec să văd dacă ți-e bine.

3 gânduri despre „Roma

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: