Măști

Măști teribile și omniprezente
Onestitate, când oare vei răzbate?
Adevăruri ascunse sau absente
Naștere dând vorbelor pe la spate.

Legături profunde, în aparență
De după mască, vorbe frumoase
Glume, elogii și laude pompoase
Dar majoritatea falsuri, în esență.

Oameni ce-s temători în sinea lor
Dar a se da slabi, nicicum nu vor
Se-ascund sub masca de puternici
Și se comportă ca niște nemernici.

Pentru „la muncă”, măști sociabile
Mesaje aranjate să pară amiabile
Lăuntric, frustrări și strâns din dinți
Și vorba aia goală: „să stăm cuminți”.

Suflete bune purtând măști rigide
Fățarnici sub măști de onestitate
Vinovați cerând a li se da dreptate
Măști ce sapă-n suflet, adânci firide.

Să privim cu toții în al nostru ego
Să îmblânzim gândurile întunecate
Să asamblăm corect al vieții lego
Țăndări să facem măștile ingrate.

11 gânduri despre „Măști

  1. Dureros de reale versurile tale, ce redau elocvent realitatea cotidiană!
    Chiar azi m-am lovit de așa ceva la serviciu: o colegă ce și-a pus o mască rea, deși ea-i un om bun…dar așa a simțit, sau poate răutatea ei a fost un fel de scut…chiar dacă nu era niciun paloș prin preajmă, ci doar în mintea ei să fi fost. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe