Harababura din sufletul meu

Dezordine-n sufletul meu și harababură
Prea multe-s, am trecut de geamandură
Sunt spini, dureri dar și frustrări cu carul
Și nu mai reușesc să-mi ostoiesc amarul

Prin ale vieții valuri reci și tumultoase
Am înotat mereu cu stoicism și forță
N-am ținut cont de piedici sau angoase
Am dat din coate arzând precum o torță.

O, SUFLETE greu încercat, te rog mă iartă
Neștiutor fiind eu, din greu te-am obidit
Sunt spini în loc de orașe pe a ta hartă
De multe te-am privat, puțin ți-am dăruit.

Dureri și răni eu deseori pricinuitu-ți-am
Răgaz, deloc ori foarte rar, eu datu-ți-am
Ți-am dat în schimb mâhniri și suferințe
N-am ținut cont de ale tale mici cerințe.

Te-ai mistuit destul, tu dulce SUFLETE rănit
Te pune dar pe odihnă și stai acolo liniștit
Nu mai sunt crivățul încețoșat de odinioară
Suflu mai lin, sunt tandru vânt de primăvară.

Am pus mâna pe unelte și am pornit la drum
Ce a fost putred, deoparte am lăsat acum
De azi, SUFLETE, vom împărți aceeași soartă
Și vom deschide împreună aceeași poartă.

2 gânduri despre „Harababura din sufletul meu

Lasă un răspuns la Issabela Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: