Primăvara în două nuanțe

Fin îți e vântul precum o mângâiere
Veseli se balansează în a lui adiere
Muguri de frunze, crescând candid
Tandru-ți e Soarele, deși puțin timid.

Pas lin și privirea plină de speranță
Blândețe-n vorbe, dar și cutezanță
Mici gesturi în acorduri fine de vioară
A sufletului binecuvântată primăvară.

Păsări mii, ce se întorc din pribegie
Natura își revine din a iernii letargie
Miraculos, trândavul urs se trezește
Iar ghiocelul, primăvara o vestește.

Inima ce deunăzi fremăta împovărată
Acum e fericită și palpitează ușurată
Și-n ochii ce adeseori mâhniți priveau
Ale speranței luminițe se întrezăreau.

Renasc copacii, coroana le-nverzește
Liliacul, aroma diafană-și răspândește
Iarba-ncolțeste așternându-se covor
Rățuștele merg la râu și macăie de zor.

Gândurile pesimiste acum sunt poezie
Cugetul însuși și-a revenit din amnezie
Răzbate o rază prin întunericul de afară
O nouă șansă, poetic numită Primăvară.