Fin îți e vântul precum o mângâiere
Veseli se balansează în a lui adiere
Muguri de frunze, crescând candid
Tandru-ți e Soarele, deși puțin timid.
Pas lin și privirea plină de speranță
Blândețe-n vorbe, dar și cutezanță
Mici gesturi în acorduri fine de vioară
A sufletului binecuvântată primăvară.
Păsări mii, ce se întorc din pribegie
Natura își revine din a iernii letargie
Miraculos, trândavul urs se trezește
Iar ghiocelul, primăvara o vestește.
Inima ce deunăzi fremăta împovărată
Acum e fericită și palpitează ușurată
Și-n ochii ce adeseori mâhniți priveau
Ale speranței luminițe se întrezăreau.
Renasc copacii, coroana le-nverzește
Liliacul, aroma diafană-și răspândește
Iarba-ncolțeste așternându-se covor
Rățuștele merg la râu și macăie de zor.
Gândurile pesimiste acum sunt poezie
Cugetul însuși și-a revenit din amnezie
Răzbate o rază prin întunericul de afară
O nouă șansă, poetic numită Primăvară.
Wow! Cristi, poezia aceasta este absolut minunată! Atâta vibrație pozitivă! Atâta culoare în cuvinte! Atâta fericire printre rânduri!
Te felicit din tot sufletul pentru crearea ei! Ai un talent extraordinar.
Vezi, de asta spun sa NU RENUNTI niciodată la scris! 😉
Bravo ! Bravo ! Bravo ! 👏🏻 👏🏻 👏🏻 👏🏻 👏🏻
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc din inimă, Andrada, pentru foarte frumoasele cuvinte! ☺️
ApreciazăApreciat de 1 persoană