Iarna

E liniște afară și întuneric
Pentru o clipă de îl privești
Întrezărești un cadru feeric
Desprins din file de povești.

Mândră, pe cer se arată luna
Lumina fiind al ei tăcut mesaj
E felul ei de a-ți întinde mâna
Să poți vedea frumosul peisaj.

Brusc vezi în jurul tău o mare
De albă nea, pufoasă alinare
Ți se întinde blândă la picioare
Mantaua iernii necuvântătoare.

Susură blând, dumnezeiesc
Râul, sub pojghița de gheață
Pe maluri, sălciile străjuiesc
Sub vălul rece, e plin de viață.

Imaculate dealuri, ninse câmpii
Copiii zgomotoși se bulgăresc
Țurțuri de-a valma, zeci de mii
Omătul magic cu iz împărătesc.

Pe creasta munților în depărtări
Chipeșul soare răsare dintre nori
Căldură radiind în cele patru zări
Al iernii rege, ce se naște în zori.

Pe derdelușuri săniile unduiesc
Ce zbenguială si câtă veselie!
Brazii cei verzi stau și-o privesc
O atmosferă ce emană bucurie.

Tu, iarnă albă, pustie și geroasă
Decor de poezii, regină în povești
Îți scriu, căci ești așa frumoasă
Și an de an, sufletu-mi cucerești.

4 gânduri despre „Iarna

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: