Momente în versuri (IV)

Diego

Diego toarce, acum e liniștit
Eu stau pe canapea, mă relxez
Un mic moment de pace, savurez
Diego nu e Zoro, e motanul nostru
Ne așezăm la masă, vine și domn’ cotoi
Il rog să se coboare, masa e pentru noi
Dar cred că are o problemă auditivă
Sau poate doar o fire, puțin mai emotivă
Căci se dezice și pe masă sare, fără pudoare
Jos l-am dat de 10 ori, dar fix în cot îl doare
Diego e acum, motanul răzvrătit
Deși puțin tardivă, îmi vine o idee
Scot iute o conserva și i-o bag sub nas
Iar noi mâncăm rapid, ce-n bol ne-a mai rămas
Ne luăm la revedere și ne rugăm cu stăruință
Să nu ne bage iarăși, Don Diego, în ședință
Însă motanul are alt ceas biologic
Unul ce nouă, nu ni se pare logic
Și noaptea pe la două jumătate, aproximativ
Miaună, pe tot spectrul unui portativ
Și toată noaptea tot așa o ține
Iar pe la 6, când ora de trezire vine
Io-s nedormit și-aș mai fi lenevit(v-ați prins de ce)
Diego toarce, acum e liniștit!

În derivă, beau vin!

Stau pe canapea, beau un pahar de vin
Sunt în derivă, parțial, dar totuși în derivă
Gândurile-s multe, însă se-nvârt amețitor
Am o idee, trag de timp, acum este tardivă
Dar nu renunț, insist, mai beau din vinișor
Tehnologia mă ajută, îmi dă elan
M-apuc să scriu cuiva, sunt inspirat
Mă prind că nu sunt toate-n van
Îmi spun, gândește pozitiv, ai doar de câștigat
Sunt fericit, problema-i rezolvata, îmi revin
Sunt tot pe canapea, dar parcă e alt vin!

În metrou

E dimineață, e devreme, casc șuvoi
Aș vrea să pot să dorm încă oleacă
Ieri, cam pe vremea asta, la fel eram
Timpul pierdut, când pleacă, pleacă
Apoi clișeul: ce fain era dacă dormeam (aseară)
Sunt în metrou, înghesuială, cafeaua-mi savurez
Dar nu-i nimic, e vineri, mă împac cu mine
Zâmbet în colțul gurii, week-end-ul vine
Promit sa dorm, în seara ce urmează,
                                  că doar sunt om, nu huhurez!
Până atunci, răbdare, e prea devreme, casc șuvoi!

Victoria contra televizorului!

În fundal, pe Netflix, un film rulează
Nu mă distrează, nici nu mă enervează
Mai înainte, era tot un film, rula pe HBO
Nu știu nici ăsta cum era, era oare mișto?
Am alte chestiuni, cu care mă ocup
Fac, spre exemplu, cu mintea mea, hei-rup
Oricum ar fi, televizorul mă enervează
Când mă calmez, analizez la rece
Și observ că supărarea, într-un final, îmi trece
Dar nu îmi trece cu vreun ajutor
De la cuvântătorul, necuvântător, televizor
Și-atunci îmi pare o adevărată realizare
Că am ajuns să îl privesc cu nepasare
Iar ca plan de viitor, aș vrea să pun plafon
(Măcar câte o zi, din când în când)
Între mânuțe și eternul telefon
Pe Netflix, în fundal, un film rulează!

Stare de fapt. Un instant. Pamflet.

Fetița e plecată în vecini
Sunt bucuros în fază inițială
Se pare ca am timp de leneveală
Timpul trece, de lenevit nu lenevesc
Piesele puzzle-ului nu se potrivesc
Mă scarpin după ceafă intrigat
Mă zvârcolesc în pat, mă perpelesc
Nu reușesc să înțeleg unde greșesc
Într-un final realizez care-i problema
Îmi pun un vin, sunt fericit, am rezolvat problema
Eu așteptam ca cineva să-mi dea în dar
Momente speciale, dar nu aveam habar
Că pentru a mă putea simți mai bine
Soluția era exclusiv la mine
Sunt bucuros, m-am prins, mă lepăd de necaz
Mă împac cu mine, îmi beau vinul liniștit
Cu ceva simplu, liniștea eu mi-am găsit
Fetița e plecată în vecini!

2 gânduri despre „Momente în versuri (IV)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: