Copilul din mine

Sufletul rănit:

Mi-e dor de a mea copilărie
De jocuri, zâmbete o mie
De hârjoneală și de inocență
De o viață fără penitență

Copilăria dulce s-a sfârșit
Și în vâltoarea vieții am intrat
Nu înțeleg cu ce-am greșit
Și de ce totul s-a evaporat!

Viață, spune, ce vrei de la mine
Prin câte încercări vrei să mă treci?
Eu vreau copil să fiu, să fie iarăși bine
Durere, îți poruncesc pe loc să pleci!

Viața, vocea rațiunii:

Nu, suflete rănit, nu este vina mea
De tu speranța ți-ai pierdut
Te-ai rătăcit, dar nu pe seama mea
Sufletul de copil tu ți-ai pierdut.

Te pune, deci, pe muncă acum
Și lasă iute trândaveala
Nu mai prefă totul în scrum
Și mare îți va fi agoniseala.

Te luptă, mișcă, dă din coate
Fă din emoții, ale tale aliate
Ai un copil ce-n suflet îți trăiește
Respectă-l și o să vezi ce bine este.

Speranța, vindecarea:

Că bine zici tu, înțeleaptă rațiune
Pe muncă, de îndată mă voi pune
Cu limite și multă bunătate
Copilului din mine, am să-i fac dreptate.

Pe urmele trecutului eu voi cutreiera
Iertând, iertare voi găsi în calea mea
Pe al vindecării zid constant am să așez
Câte o noua cărămidă pentru al meu crez.

Așa că suflete rănit, nu dispera
Căci simt că aproape e salvarea ta
Copilului din mine, cu muncă și cu dăruire
Eu vreau ai da speranță, bunătate și iubire.