Poezie

S-a născut, din vremuri tare îndepărtate,
O întrebare ce este, încă, de actualitate:
Ce e înșiruirea de cuvinte numită poezie,
La care omul trudește cu atâta fantezie?

Poezie e soarele, ce vesel răsare dimineața,
Ce-l admirăm îmbrățișați, rostind un „neața”,
Dar și copiii, cu purtarea lor mereu zglobie,
Ce-n lume aduc inocență și respiră veselie.

Poezie e primăvara, al renașterii anotimp,
Ce este admirată de înșiși zeii din Olimp,
Cu florile sale, multicolore și înmiresmate,
Și văzduhu-i, răspândind ciripituri și șoapte.

Poezie este, când deschid ochii și soția mea,
La pat, cu-n zâmbet dulce, mi-aduce o cafea,
Ori când fetița noastră, cast ne-mbrățișează,
Și ochii ei azuri ca cerul, de viață jubilează.

Sufletul omenesc, e și el, o frumoasă poezie,
Izvor pur de sentimente, dragoste și empatie,
Greu încercat de atâtea răni, spini și lovituri,
Însă, unicul prieten, ce ne va fi mereu alături.

Poezie este un nou născut, gângurind la sân,
La fel cum este și sfatul unui înțelept bătrân,
Sau cel ce decide a schimba cearta cu povața,
Viața este o dulce poezie și poezie este viața.

18 gânduri despre „Poezie

    1. Mulțumesc! ☺️🙏
      Să știi că înainte să o lansez în spațiu am observat că vorbesc la general în 5 strofe și la personal în strofa cu pricina. Dar deoarece îmi plăcea, am lăsat-o… 😃
      Enjoy your Coffee! ☺️

      Apreciat de 1 persoană

  1. „Viața este o dulce poezie și poezie este viața.” – Aceasta este partea care imi place cel mai mult si mi se pare cea mai adevarata. Frumoase randuri! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc pentru aprecieri! ☺️🙏
      Să știi că ăceasta este și versul meu preferat și povestea lui este: a fost primul vers care mi-a ieșit camd am început să o scriu, dar nu îi găseam loc la început. Soarta a decis să fie ultimul vers din poezie.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns către KhristianP Anulează răspunsul

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe