Ploaia

Dis de dimineață, cerul e-nnorat,
De afară, molcom, murmură ceva,
E regina ploaie, cade neîncetat,
Din îndepărtare, de pe undeva.

Vrea să se-aștearnă, dar nu poate,
Năvălește șuie, peste mări și țări,
În șuvoaie repezi, neînduplecate,
Norii cern la ea, dincolo de zări.

Arzătorul soare departe-a ținut-o,
Săptămâni la rându-i a tot așteptat,
Și, când să apară, șansa a avut-o,
Pusu-s-a pe răpăit și pe fulgerat.

De atâta apă, râuri s-au umflat,
Au ieșit din matcă și s-au revărsat,
Ploaia mocănească tot a inundat
Și de patru zile lumea-n loc a stat.

Plouă făr’ de milă, plouă zi și noapte,
Verdele livezii zvăpăiat foșnește,
Frunze fericite, printre fructe coapte,
Dorm îmbrățișate, căci lor le priește.

Dar într-un final, ca printr-o minune,
Raza luminoasă lin s-a strecurat,
Și, fiindcă n-a avut ce spune,
Văzând curcubeul, ploaia a-ncetat.

2 gânduri despre „Ploaia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: