Aș vrea să spun că mi s-a întâmplat,
Că ieri a fost o zi cu totul specială,
„Ziua în care m-am iubit cu adevărat”,
Dar nu a fost aievea, visasem iară.
Visez la ziua asta, visez și năzuiesc,
Simt că-i aproape și-o vreau și sper,
Inima mea știe că am să o primesc,
Cu ea sfida-voi, însuși timpul efemer.
Am cautat în alții, propria-mi fericire,
M-am prigonit și nu m-am apreciat,
Și-am împărțit cu sârg, a mea iubire,
Dar cum-necum, pe mine m-am uitat.
Într-un colț de suflet, cumva-cumva,
Eu am crezut în steaua mea, mereu,
Tot așteptam să mă salveze careva,
Capabil să-nțeleagă, că-mi-era greu.
Atât de mult râvnitul tren al vindecării,
Gonea-n tăcere, neoprind în gara mea,
E drept, n-am fost nici eu mai acătării,
Fără de minte, mi-am făcut viața grea.
În ziua-n care, greșelile mi-am asumat,
Am înțeles ușor, de ce nu mi-a fost bine,
Într-un final, oprit-a trenul și m-am urcat,
Gonește trenule, că vindecarea e la mine!
Cât de frumos ai exprimat acest gând optimist, Cristi! Și simt că mă motivează să iau și eu acel tren… de azi, nu mai zic „de mâine”, ca până acum. Ai dreptate, e atât de important să nu mai amânăm și să ne amintim că doar de noi depinde să schimbăm direcția, urmându-ne visul. Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mare drag. E greu în trenul asta, dar tot greul duce către bine, crede-mă! ☺️
Mulțumesc din inimă, pentru aprecieri! 🙏
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai sunt bilete?
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Sunt gratis, trebuie doar să ai curajul să te duci să-l iei. ☺️
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asa este! „vindecarea e la mine!” in toate cazurile. Motivationale randuri! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Oana, pentru aprecieri! ☺️🙏
ApreciazăApreciază
Cat îmi place abordarea asta sincera și pozitiva! Bravo!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! ☺️🙏
ApreciazăApreciază
Asa este, vindecarea este la noi, cand decidem sa ne vindecam. Nu cand vream ajutor de la altii/
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Fain tren, are și vagoane de dormit?
Lăsînd gluma, mă bucur că l-ai prins 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Issa! L-am prins și merge în amonte. Merge tare greu și e nevoie de multă muncă și suferință. Dar uitându-mă la cât de jos ajunsesem, tot acest efort își are rostul lui. Crește și înflorește tot în jurul meu. ☺️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumoasă e pusă trăirea în vers! „Vindecarea e la mine”… Am aflat și eu de curând asta, dar, cu toate astea, tare mi-ar plăcea să mă plimb ceva vreme cu trenul vindecării, aș avea nevoie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru aprecieri!☺️🙏
Când o să vrei cu adevărat, te vei putea sui nestingherită. Și ține minte că, de la urcarea în tren și până la destinație, or să fie multe zdruncinături, hopuri și trepidații, dar o să se merite cu prisosință. ☺️
PS: eu mai am de parcurs destul de mult din distanță, dar sunt bine ancorat în tren și hurducăielile nu au puterea de a mă da afară!
ApreciazăApreciază
Frumoase rânduri! 🙂 îmi plac poeziile tale pe care le-am citit până acum.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru aprecieri! ☺️🙏
ApreciazăApreciază
Frumoase versuri. Cu toții avem nevoie să învățăm să ne iubim cu adevărat! De pe ce peron se face îmbarcarea în trenul vindecării, apropo?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru aprecieri! ☺️🙏
Poți lua trenul de pe peronul conștientizării și al asumării. Succes! ☺️
ApreciazăApreciază
Mulțumesc ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că avem nevoie cu toții să învățăm să ne iubim pe noi înșine. De pe ce peron ne putem urca în trenul vindecării, apropo?
ApreciazăApreciat de 1 persoană