În derivă

Plutit-am în derivă, am tot plutit.
Plecat-am umerii, în fața sorții.
De frica de-a trăi, m-am dat lovit,
servit-am din necaz, atâtea porții…

Mă luă viața pe nepregătite
și-mi puse piedici fără milă.
În simțurile mele adormite,
vijelios suflă! Ca o torpilă!

Pierdut, am dat apoi cu țeasta
de asprul prag al disperării.
Bolnav, n-am înțeles năpasta,
căzându-i pradă supărării.

Dar nu-i nimic! Ascultă-mă, derivă!
De tine mă dezic. E viața mea!
Nu ştii de vorbă bună? Scriu misivă!
Tot scap de tine, piază-rea!

Când am decis să lupt, să cred, să sper,
ieșit-am din derivă, puțin câte puțin
și spusu-i-am lui Cronos, cel pișicher,
că-mi trăiesc clipa. Făr’ de venin.

Și asta fac, clipă de clipă. Îl sfidez!
Pas înapoi, de tine nu-mi e teamă!
Pusu-mi-am sufletul pe meterez
‘Nainte defilez. Bagă de seamă!

4 gânduri despre „În derivă

Lasă un răspuns la Issabela Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: