Succes și Teamă (basm) – partea I

Partea I

Dragi prichindei, azi vă voi spune povestea voinicului Succes. Ciuliți-vă urechiușele și înarmați-vă cu răbdare, căci voi începe numaidecât.

Acum mii și mii de ani, pe pământ erau mult mai puțini oameni ca acum și locuiau cu toții împreună în Ținutul fără nume, undeva în centrul planetei. Trăiau cu toții pe picior de egalitate și pacea, liniștea și monotonia le erau tovarășe. Prea puține vicii și calități își făcuseră loc între oameni, la vremea respectivă. 

Pământenii nu știau ce sunt acelea  ura, viclenia, și răutatea, dar nici dragostea, bunătatea și prietenia. 

O să întrebați: „dar cum este posibil așa ceva?”. Bună întrebare micuților, dar să știți că toate aceste stări de fapt erau câtuși se poate de normale. Asta deoarece ne aflăm, cu povestea noastră, la începuturile vieții pe pământ și oameni abia își începuseră evoluția. 

Încet, încetuc, tot câte un viciu și câte o calitate, urmau să-și facă apărația. Și cum bunului Dumnezeu i-a plăcut întotdeauna echilibrul, a făcut în așa fel încât fiecărui viciu să îi corespundă o virtute. Bineînțeles, Dumnezeu trimitea pe pământ virtuțile și calitățile, pe când Diavolul era responsabil cu răspândirea viciilor și a defectelor. 

Vă văd cam nerăbdători, micilor năzdravani. Hai că nu vă mai țin pe jar și intru numaidecât în pâine!

Într-o însorită zi de primăvară, pe la ceasurile amiezii, în Ținutul fără nume, toți oamenii se opriră în loc, la auzul unui tropăit puternic, cum nu le mai fuseseră dat să audă, de când se știau. 

Atât de tare era, acest tropait, încât pământul se cutremura, frunzele copacilor foșnăiau, animalele  se agitau și păsările în ‘naltul cerului zburau. 

Pe când le era, tuturor, mai mare mirarea, un voinic își făcu apariția în ținut, călare pe un roib alb, puternic și falnic, ce necheza de ți-era mai mare spaima. Roibul ca roibul, dar să vezi voinicul cum era!

Ce zici tu, micuțule pistruiat? Că nu mai ai răbdare? Ia stai tu liniștit, că abia suntem la început. Am încredere că vei avea răbdare. Mai târziu vom face o pauza de relaxare. 

Dar să revenim la voinicul nostru. Acesta era înalt și subțirel, ca tras prin inel, avea un piept mare și lat și un păr lung și negru ca pana corbului. Ochii săi, deși negri și pătrunzători, aveau în ei o bunătate aparte și puterea de a vedea, dincolo de aparențe. Vocea îi era bine măsurată, caldă și fermă. Vorbea puțin și la obiect și dădea dovadă de înțelepciune, istețime și siguranță de sine. Numele său era Succes și fusese trimis pe pământ să-i învețe pe oameni ce este calitatea ce azi îi poartă numele și anume Succesul. Misiunea sa era să stea în Ținutul fără nume, atâta timp cât era nevoie ca toți oamenii să știe ce este succesul și cum poate fi obținut. 

Zis și făcut. Succes, un voinic șarmant, plin de energie și cu lipici la oameni, numaidecât a început a umbla prin ținut și a-i învața pe pământeni, cele trebuincioase. Dar ce știa Succes și oamenii nu știau și care erau miraculoasele lui puteri? Păi hai să vă explic, într-un mod cât mai simplu. Succes știa ce și cum trebuie făcut, pentru ca munca unei persoane să fie recunoscută și apreciată de multe alte persoane. Odată ajunsă în zona succesului, respectiva persoană, nu numai că era cunoscută de mulți alți oameni, dar devenea și foarte înstărită. Deasemea, voinicul nostru, știa și cum trebuie gestionat succesul, odată ce era obținut. 

Haideți să luăm drept exemplu, un simplu fierar, cu un salariu modest, cunoscut doar în cătunul său. Acesta, de urma sfaturile voinicului Succes, își putea dezvolta afacerea în așa fel încât în vreo doi ani de zile să devină bogat și cunoscut în 10 din cătunele din apropiere, să aibă 10 oameni în subordinea sa și comenzi pe bandă rulantă. 

Da, prichindelule, e foarte inteligentă întrebarea ta. Ce anume trebuia o persoană să facă, pentru a deveni cunoscută și înstărită, adică pentru a avea succes? Haideți să facem o pauză, să punem puțin sângele în mișcare, scuturând încheieturile mâinilor și ale picioarelor. Așa, bravo, sunt mândru de voi! Acum putem să ne întoarcem la oile noastre…

Trebuie să vă spun, că pentru a fi faimoși, oamenilor nu le era îndeajuns, doar să-l întâlnească pe Succes. Ba dimpotrivă, era nevoie de mult mai mult și Succes tocmai asta îi învăța. Flăcăul nostru le spunea, că pentru a avea succes, era nevoie de multă muncă, de perseverență, de inteligență și de deschidere înspre a învața lucruri noi și a fi mereu în pas cu ultimele noutăți din domeniu. În afară de asta, era nevoie de multă răbdare și chiar și de o anumită doză de modestie. După ce le spunea toate acestea, Succes le mai explica și faptul că, nimic din cele menționate nu ar fi posibile, dacă nu iubeau cu multă pasiune ceea ce făceau. La final, voinicul îi explica fiecăruia în parte, că nu trebuia să se lase îmbătat de faima obținută. Cei ce reușeau să aibă succes, trebuiau să se mențină integri, modești și să se comporte în mod corect cu ceilalți oameni. Aceste lucruri urmau să le aducă respect și admirație din partea semenilor și astfel, succesul putea fi menținut pe tot parcursul vieții lor. 

Și uite așa, cu o energie nestăvilită și un optimism debordant, tânărul nostru flăcău a cutreierat ținutul în lung și-n lat și a predat arta succesului, unui număr impresionant de oameni. 

Aceștia din urma erau tare mulțumiți de cele învățate și la scurt timp după discuțiile cu Succes, afacerile lor creșteau mai abitir ca ciupercile după ploaie. I se dusese vestea, voinicului, la sute de cătune depărtare, așa minunăție de treabă, facuse printre pământeni. Însuși Dumnezeu, din jilțul său de deasupra norilor, se înbujora de plăcere la vederea unor asemenea realizeazări. Ce să ne mai miți-ghiți?Pacea și prosperitatea, cuprinseseră o bună parte din ținut, într-un timp foarte scurt. 

Dar ce credeți voi, că diavolul putea să trăiască în bună pace, atunci când oamenii o duceau din ce în ce mai bine? Ba nici pe departe! Aghiuță, care urmărise situația cu mare atenție, sughița ori de câte ori un om avea succes. A răbdat el, cât a răbdat, însă într-o bună zi, îi veni o idee salvatoare. 

Da, știu micuților, sunt trist, la rându-mi, căci ideea diavolului, deși providențială pentru el, era…. Dar ce fac aici? Iar mi-o ia gura pe dinainte…nu pot să vă divulg sfârșitul, ci va trebui să urmăriți firul basmului, pentru a-l afla! 

Frecânduși mâinile de bucurie, încornoratul trecu numaidecât la fapte. El trimise pe pământ o scorpie rea și meschină. Și vai cât de înșelătoare era aceasta scorpie, căci se ascundea într-un trup de prințesă, frumoasă cum rar s-a mai văzut. Era elegantă și înalta, iar ochii ei negri și mari te fixau și te fermecau deopotrivă. Graiul îi era dulce ca nectarul zeilor și vorbele ieșite din gura ei, mângâiau urechea într-un mod diafan. 

Contrar înfățișării sale, diavolul o trimisese pe pământ pentru a-i descuraja pe oameni, blocându-le astfel, calea spre succes. 

Numele ei era Teamă și tot ceea ce avea să sădească în sufletul și în conștiința oamenilor, urma să-i poarte numele. 

Așadar, Teamă coborî numaidecât pe pământ și începu a trece, rând pe rând, pe la fiecare om în parte. Cu glasul ei mieros și înfățișarea de prințesă, ea câștiga pe loc încrederea oamenilor și misiunea îi devenea mult mai ușoară. Of, ce creduli mai erau și oamenii ăștia, câteodată. 

Sunt convins că ați vrea să știți ce anume le spunea Teamă, oamenilor și cum reușea ea să-i atragă de partea sa. Păi ea le explica, în primul rând, că succesul este înșelător și că avea să-i ducă la pierzanie într-o bună zi. Apoi le spunea că este foarte greu să ai succes și eforturile depuse pentru a-l obține, sunt mult prea mari și prea grele. Mai adauga și faptul că nu poți avea în viață asemenea reușite, că trebuie să-ți vezi de familia ta și că succesul este o himeră, imposibil de obținut. Una peste alta, Teamă sădea sămânța fricii și a neîncrederii, în mult încercatul și credulul suflet, al oamenilor.

Tulburarea de care sufereau oamenii aceia, care se lăsau influențați de scorpie, după cum am mai spus, se numea teamă, purtând întocmai numele ticăloasei, ce o răspândea cu atâta falsă mărinimie. 

Și uite așa, timpul trecu și Teamă cutreieră pământul, cotlon cu cotlon, trecând pe la aproape toți oamenii. Într-un timp relativ scurt, ea a reușit să atragă de partea sa, foarte multe suflete slabe. 

Toată bunăstarea pe care Succes o instaurase pe Pământ, cu atâta trudă, era acum pusă sub semnul întrebării. O bună parte din oameni, deveniră temători și părea ca totul avea să se ducă de râpă. 

Scorpia cea infamă, ce cu atâta drăgălașenie, îi ducea pe aceștia din urmă la pierzanie, își râdea în barbă și își freca mâinile de bucurie, ori de câte ori mai ademenea pe cineva în plasa sa. „V-am venit de hac, credulilor”, murmura, plină de ea, Teamă. 

O lăsăm nițel pe Teamă, cu ale ei fapte reprobabile cu tot și ne întoarcem puțin la Succes, să vedem ce-a mai dres el și pe unde o mai fi umblat…

Va urma

3 gânduri despre „Succes și Teamă (basm) – partea I

Lasă un răspuns la Issabela Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: