Succes și Teamă (basm) – partea a II-a

Partea a II-a

Prințul nostru, care aflase după numai câteva zile, de venirea lui Teamă, nu își făcu probleme în primă fază. Vă amintiți desigur, că era foarte încrezător, de fel. Ei, tocmai acest fapt, lucră puțin împotriva lui. El văzu că scorpia atrăgea suflete de partea sa, cu viteza fulgerului, dar credea într-atât de mult în oameni, în cele ce-i învățase pe aceștia și în capacitatea lor de a-i urma sfaturile, incat își spuse numaidecât: „o fi ea scorpia asta frumoasă și înșelătoare, dar nu are cum ne birui, orice ar face!”. 

Zilele lăsară loc nopților și viceversa, răsăritul își continuă nesfârșita lui rocadă cu apusul, iar Succes, își văzu încrederea, dispărând, puțin câte puțin, pe măsură ce Teamă cucerea din ce în ce mai mult teren. 

Destoincul prinț, răbdă cât răbdă, dar într-un final prinse a înțelege că trebuia să ia taurul de coarne. Odată ajuns la concluzia asta, el porni în căutarea ticăloasei Teamă. Țelul său era unul cât se poate de simplu: urma să o provoace la o luptă, parte în parte, imediat ce avea să o întâlnească. 

Deîndată ce luă hotărârea de a o înfrunta pe Teamă, Succes se interesă, mai întâi, unde se afla aceasta. Apoi își puse, degrabă, merinde în desagă, își luă armele trebuincioase pentru lupta cu scorpia, încălecă și plecă în galop înspre locul cu pricina. Ajuns la destinație, acesta descalecă și se îndreaptă direct înspre casa unde știa că se afla rivala sa. Deschise ușa fulgerător și rămase în prag, mut de uimire. În casa goală nu era nici urmă de Teamă. 

După ce se scutură de starea de ciudă, ce îl cuprinse la aflarea faptului că fusese tras pe sfoară, Suflet trase aer, adânc, în puternicu-i piept și o luă de la capăt, cu căutările. 

Îl lăsăm pe prinț în treaba lui și ne întoarcem puțin la scorpie, să vedem cu ce s-a mai îndeletnicit între timp. Vicleana de ea, aflase, cu ajutorul diavolului – care nu pregeta în a-și băga coada malefică, în treburile muritorilor, că Suflet se pornise pe urmele ei. Drept urmare, de fiecare dată când primea înștiințare, că Suflet se apropia de ea, aceasta își schimba, degrabă, locația. Mai și râdea în sinea ei, ori de câte ori reușea a-l induce în eroare, pe bunul nostru viteaz. 

Cei doi se mai jucară vreo câteva săptămâni, de-a șoarecele și pisica, până când, lui Suflet, ca din senin, îi veni o idee salvatoare. 

Văd că v-ați plictisit, dar rogu-vă, mai aveți nițică răbdare! Ajungem deîndată și la bătălia dintre cei doi, la care râvniți cu atâta patos. 

Revenind la Suflet, haideți să vedem care fu ideea sa. Acesta, dându-și seama că, pesemne, Teamă își bate joc de el, recurse la un tertip. Într-o buna zi, dis de dimineață, el începu a anunța în stânga și în dreapta, că este foarte obosit și că timp de o săptămână, se va duce să se odihnească în cătunul de miazăzi. Era o minciună mare cât casa, dar se pare că bunele maniere și corectitudinea, nu mai funcționau cu scorpia cea perfidă. 

De partea sa, ticăloasa cea vicleană, rămase tare mirată și mai că nu-i veni a crede, auzind că viteazul urmăritor a decis să-și ia o pauză. Însă, după doua zile la rând, în care iscoadele sale îi confirmară această veste, Teamă dădu, în sfârșit, crezare zvonurilor. Asta îi aduse o clipă de răgaz și ea decise să rămână în același loc pentru următoare câteva zile. Dar vai, cât de tare se mai  înșela!

Să ne întoarcem oleacă și la Succes! Vorbind în dese rânduri cu oamenii săi de încredere, voinicul află deîndată, că tertipul lui se întrevedea a fi unul tare ingenios. Cu asul în mânecă, el făcu un ultim drum de urmărire, a rivalei sale. De data asta, nu se mai îndoia. Misiunea lui, avea să se încheie cu găsirea scorpiei! 

Și exact asta, se și întâmplă. După o săptămână de galop neîntrerupt, Succes o găsi pe Teamă și lupta începu, nebunește, de cum dădură cu ochii, unul de celalalt. 

Fu o bătălie încrâncenată, greu de exprimat în cuvinte. Mai întâi, balanța se înclină în favoarea lui Succes, care profită numaidecât de surprinderea inițială, a scorpiei. În prima zi, voinicul nostru, aproape o pusese la pământ, suflând înspre ea cu vântul curajului. Însă Teamă și-a revenit și a început a arunca în Succes, cu pietrele fricii. Dupa încă o zi, în care bătălia a stat în cumpănă, fu Teamă, cea care trecu în avantaj și îl răni puternic pe viteaz. 

Într-o alta zi, se luară la trântă. Succes o trântea de copacul asumării de riscuri, pe când Teamă, dădea cu el de stânca fugii de responsabilități. 

Se trânteau cu o asemena intensitate, de până și pământul, se cutremura. 

În alta zi, se bătura în săbii. Succes lovea cu sabia îndrăznelii, pe când Teamă riposta cu cea a nesiguranței. Și când îndrăzneala lovea din plin, nesiguranța se opintea, ținându-i piept. Când aceste doua săbii, se izbeau una de cealaltă, ieșeau scântei mari cât fulgerele pe timp de furtună.

Într-o vreme, cei doi, nemaiștiind ce să facă, pentru că nici unul din ei nu biruia, începură a striga unul la altul, cât îi țineau rărunchii. Voinicul scotea urlete crâncene de responsabilizare, la carea scorpia îi întorcea strigăte disperate de amânare. Strigau așa de tumultuos, încât tunetul însuși, era un mic copil în fața urletelor celor doi. 

Apoi prinseră a se încăiera cu bâtele, gândind fiecare la rându-i, că bătălia va lua sfârșit. Da de unde!? Pe cât era de puternică, bâta eroului nostru, cea țintuită cu hărnicie, pe atâta de rezistentă, era și cea a zgripțuroaicei, vopsită cu un strat gros de delăsare. Băteau unul în altul, de duduiau munții, pădurile și văile, la kilometri depărtare și nici unul din ei nu cădea la pământ. 

Și tot așa, cei doi folosiră în bătălie, toate armele, văzute și nevăzute. Apoi o luară de la capăt, încă o dată si încă o dată . Nimic! Lupta continua, zilele treceau și învingător, nu ieșea nici unul. 

Într-un final, cei doi, murdari din cap până în picioare si obosiți ca doi ogari, se aruncară la pământ și se lăsară pradă deznădejdii.

Văzând asemena nevăzută, Dumnezeu și Diavolul, care nu mai asistaseră, de-a lungul istoriei, la nici o luptă terminată la egalitate, deciseră să intervină. Cum cei doi, nu aveau voie să se lupte unul contra altuia, luară hotărârea de a se întâlni pe teren neutru, la jumătatea dintre rai și iad, pentru a discuta aceasta problemă, la masa tratativelor. 

După îndelungi discuții, cei doi au ajuns la înțeleapta concluzie, cum că nu puteau modifica egalitatea dintre cei doi. Soluția găsită, fu ca de atunci încolo, voinicul Succes și scorpia Teamă, să nu mai aibă voie să intervină, între disputele dintre oameni. Erau înșiși oameni, cei ce aveau să-și decidă soarta, fiecare după puterea, învățatura și înțelepciunea sa. Cele trebuincioase, fuseseră predate oamenilor, atât de către Succes, cât și de către Teama.

Toate acestea fiind lămurite, Dumnezeu și Diavolul se duseră degrabă la locul bătăliei și le comunicară celor doi bătăuși căzuți la pământ, decizia pe care o luaseră.

Succes și Teamă ascultară cu mare atenție, cele ce le fură comunicate și își dădură seama că soluția găsită, era una foarte înțeleaptă. 

Cei patru terminară de discutat, după care fiecare plecă în treaba sa. Dumnezeu se întoarse în rai și Diavolul se duse înapoi în iad, urmând ca oamenii să rămână pe pământ, să-și aibă singuri de grijă, cu succesele și cu temerile lor. 

„Dar Succes și Teamă, cu ei ce s-a întâmplat?” Acușica ajungem și la ei, mai aveți nițică răbdare!

Când sosi clipa, ca fiecare din cei doi să-și vadă de drumul său, ceva nemaipomenit, se întâmplă! 

Stăteau pironiți, fiecare pe locul său, holbându-se unul la celalalt. Într-un sfârșit, primul care grăi, fu Succes:

– Ar trebui să mergem, fiecare la casa lui, nu-i așa Teamă? 

– Așa este, răspunse scorpia, dar ceva parcă mă ține-n loc. 

– La fel, și pe mine, spuse voinicul. Eu cred, Teamă, că noi doi trebuie să stăm de vorbă. 

– Așa-i viteazule. Începe tu, că ești mai curajos. 

– Păi vezi tu, Teamă? Pasămite există un motiv, pentru care lupta dintre noi, s-a terminat la egalitate. Eu am cugetat și cred că noi doi, trebuie să ne continuăm împreună, drumul, de aici încolo. 

– Of, măi Succes, dar știi că ai dreptate? La fel simt și eu, doar că nu am avut curajul să o spun. 

– Sunt multe, Teamă, cele ce nu-mi plac la tine, însă trebuie să-ți mărturisesc că te și admir. De multe ori, m-am aruncat cu pieptul în față și cu ochii închiși, pentru a realiza ceva. Dar m-a luat valul și lucrurile au ieșit pe dos. Puțină teamă și precauție, tare bine mi-ar fi făcut în acele momente. 

– Că bine zici, voinice, spuse Teamă, zâmbind destinsă. Ai pus degetul pe rană. Și mie îmi vine să mă iau la trântă cu tine, de cum te văd. Dar uneori, mă gândesc că nu mi-am putut duce toate misiunile la bun sfârșit, pentru ca mi-a fost prea frică. Ce departe aș fi ajuns, în acele momente, de-aș fi avut măcar puțin din curajul tău destoinic. 

– Hai cu mine-n lume, Teamă, zise dintr-o dată, Succes, luând frâiele în mână și săltând în șa cu sprinteneală. Doar tu ai putea să mă înveți ce-mi trebuie, pentru a-mi tempera avântul, că mi-s prea învolburat, câteodată!

– O-i veni, Succes, căci numai tu mi-ai putea arăta cum să fiu mai curajoasă, când frica mă doboară, spuse Teamă cu precauție. 

Apoi, uitându-se în ochii, atât de sinceri, lucizi și încrezatori ai voinicului, aceasta din urmă, se aruncă în șa, alături de el și adaugă hotărât:

– Mână voinice, înspre cele patru zări! 

Cronos continuă a țese la războiul timpului și, încet-încet, Succes și Teamă, deveniră buni prieteni. Ei înțeleseră că au mare nevoie unul de celalalt, pentru a răzbi în viață. Căci – nu-i așa? -, nu strică nițică teamă în drumul spre succes, la fel cum e nevoie de puțin curaj, ca să poți învinge teama. 

Povestea se încheie aici, așa că haideți cu toți la casele noastre, să-l primim cum se cuvine, pe înțeleptul, moș Ene! 

A, era să uit…

Cei doi eroi, au rămas nedespărțiți, pentru totdeauna. Sunt sigur că și în zilele noastre, ei călătoresc împreună și vor continua să o facă, până la sfârșitul sfârșiturilor și dincolo de el…

Sfârșit

2 gânduri despre „Succes și Teamă (basm) – partea a II-a

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: