Teama

Privesc în jur cu multă teamă.
În toate văd mii de probleme,
dușmani, angoase și dileme.
Cum fac, să nu le iau în seamă?

Media urlă. Lumea se-agită.
Prezentă-i pe reţele şi conspiră.
Îmi tot repet: stai calm, respiră,
dar vocea-mi tremură dogită.

Tehnologia curge în șuvoaie,
ce trec pe lângă omul gospodar,
păzit de digul său imaginar.
Doar vreasc de ești, puhoiul te îndoaie.

O frică matinală, sau chiar
nocturnă, uneori mă-ncearcă.
Mă scol, tricoul îmi e leoarcă.
O fi de la vreo știre din ziar.

Se oglindește teama, pe chipul
tuturor, iar haosul a devenit
normalitate. E totul înzecit
și sumbru. Ne-au speriat cu cipul.

Mă detașez. Tumult, acum îți spun:
mă lasă-n sfânta pace și te du!
Întoarce-te în chip de deja-vu
și va fi prea târziu, iar eu imun!