Mișu, motanul cel grăbit (fabulă)

Dragii mei, azi m-am gândit,La Mișu, motanul cel grăbit,Așadar, gândurile mi le-adun,Și-a lui poveste o să v-o spun.În astă fabulă, mai sunt și rele,Dar sunt și bune, ca să le spele,Mișu al nost’, cum e și normal,Mai și greșea, ca orice animal. Așadar, Mișu, motanul cel nerăbdător,De mic pisoi, a fost mereu luat la zor,IarContinuă lectura „Mișu, motanul cel grăbit (fabulă)”

Poezia fără nume

Nu știu cum o să i se spună-n lume,Niște încrengături de versuri, sunt,Dar este simplu: e „poezia fără nume”,Îmi susură, un înțelept cu păr cărunt. La fel și crângul dezmierdat de vânt,Prin care mii de oameni au călătorit,Când trec să-l văd, el știe cine sunt,Pe când al său nume, e de negăsit. Doar muntele cuContinuă lectura „Poezia fără nume”

Povestea sufletului (basm)

Dragii mei prichindei, azi voi scoate din desagă un basm vechi, de când lumea. Personajele acestui basm s-au născut cu mult înaintea strabunicilor, bunicilor voștri, trăiesc încă printre noi și așa vor face și de acum înainte. Dar iată-mă luându-mă din nou cu vorba. Nu mai bateți din piciorușele alea năzbâtioase, că acușica răsturna-voi povesteaContinuă lectura „Povestea sufletului (basm)”

Freamăt

Freamătă lumea, de la începuturi,Omul și natura, își urmează calea,Și povestea lor, o știe doar marea,Cu bune, cu rele și cu dedesubturi. Omul inventează, lumea evoluează,Cremenea și amnarul, de odinioară,Sunt acum chibrit ori laser, bunăoară,Și-n acest răstimp, natura veghează. Veșnică-i natura și efemer e omul,O nescrisă lege, pe veci îi unește,El e tumultuos, ea îlContinuă lectura „Freamăt”

Cerul

De mic copil te-am admirat,Strălucind, tăcut în noapte,Tu mă inspiri, cerule-nstelat,Și-adorm într-ale tale șoapte. Când soarele arde prea tare,Ne trimiți, din a ta fabrica de nori,Câte o ploaie binefăcătoare,Ce-ți alunecă voioasă, printre pori. Aștrii tăi, calea ne ghidează,Printr-a nopții beznă întunecată,Iar oamenii frumos visează,Sub bolta ta, cu luminițe presărată. Precum pe vremuri, omenirii,Urechea-i era gâdilatăContinuă lectura „Cerul”

În căutarea echilibrului (trecut și prezent)

Până deunăzi, deloc nu mă gândeam,C-ar putea fi ceva, neînregulă cu mine,Nu-mi era viața viață și nu îmi era bine,Târziu am înțeles, că doar eu greșeam. O viață, în reactivitate m-am scăldat,Am primit multă furie și furie am dat,Trăiam în încordare și habar n-aveam,Că-n negură-notam și nu asta doream,Sufletu-mi ațâțam și el încet plângea,În locContinuă lectura „În căutarea echilibrului (trecut și prezent)”

Răsărit

Soarele a răsărit, e o nouă dimineață,Toate vietățile, se retrezesc la viață,Adie vânticelul, iar florile se închină,Norii ar dori și ei, sus pe cer să vină. Lumea ce dormea, tăcută-n întuneric,S-a trezit zglobie, într-un cadru feeric,Atunci când văzu, pe-un falnic armăsar,Apărând voios din zare, pe astrul solar. Turturelele zglobii, se ițesc din cuiburi,Pe sub caldeContinuă lectura „Răsărit”

Autocontrol

Iubim, dorim, urâm, empatizăm,La nervi, strigăm, trântim, rănim,Mintea e-n negură și nu realizăm,Că e mai bun, al nervilor antonim. Am evoluat, e al vitezei veac,Dar și-al inteligenței artificiale,Noi, în loc să îi găsim un leac,Lăsăm furia, să ne stea în cale. Să luăm natura, drept exemplu,După tornadă, soarele răsare –Și nu rezistă, al negurii templuCiContinuă lectura „Autocontrol”

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe