Măști

Măști teribile și omniprezente
Onestitate, când oare vei răzbate?
Adevăruri ascunse sau absente
Naștere dând vorbelor pe la spate.

Legături profunde, în aparență
De după mască, vorbe frumoase
Glume, elogii și laude pompoase
Dar majoritatea falsuri, în esență.

Oameni ce-s temători în sinea lor
Dar a se da slabi, nicicum nu vor
Se-ascund sub masca de puternici
Și se comportă ca niște nemernici.

Pentru „la muncă”, măști sociabile
Mesaje aranjate să pară amiabile
Lăuntric, frustrări și strâns din dinți
Și vorba aia goală: „să stăm cuminți”.

Suflete bune purtând măști rigide
Fățarnici sub măști de onestitate
Vinovați cerând a li se da dreptate
Măști ce sapă-n suflet, adânci firide.

Să privim cu toții în al nostru ego
Să îmblânzim gândurile întunecate
Să asamblăm corect al vieții lego
Țăndări să facem măștile ingrate.

Momente în versuri (III)

Deschiși

Deunăzi, o gagică mi-a propus
Într-o discuție privată
Să fim sinceri și deschiși
Eu am crezut și am dat drumul vorbelor deodată
Am terminat și așteptam o vorbă și de la surată
Că na, am acceptat sa fim deschiși
Cum dânsa nu schița nimic și tăcea mâlc
Am înțeles pe loc că îmi vorbea cu tâlc
Că na, era discuție privată!

Discuții de calitate

Discuții de calitate, o raritate
Asemenea discuții, merită apreciate
Condeiul alunecă ușor în astă dimineață
Tocmai ce-am terminat de discutat
Ne-am zâmbit, a fost plăcut, a meritat.
De mă întrebi: a fost de calitate?
O să-ți răspund: a fost o raritate
Iar primul vers îți poate da o explicație
Să-i dai de cap la ecuație.

Morala:

Discuțiile de calitate
Se arhivează în folderul raritate
Cu mențiunea că trebuie apreciate

Vacanța

Se apropie cu pași repezi, e vacanța
Un an de zile în ea îți pui speranța
Cauți avion, plătești cazare, te agiți
Ce n-ai făcut un an, adică nu te-ai relaxat
Vrei să realizezi acum, rapid, zici că ești apucat
Crezi că-i vreun zeu al fericirii
Ce fără spini ți-aduce trandafirii
Și la final de nu îți iese cum ai programat
Nu recunoști de nici-un fel c-a eșuat
Te-mbraci frumos, zâmbești forțat și te pozezi
Pe Facebook demonstrezi că te distrezi
Că doar un an de zile, în ea ți-ai pus speranța!

Idei

Stau mă gândesc, mă perpelesc
Torc în gând zeci de idei
N-apuc la una soluție să-i găsesc
Și hop, încă vreo două-mi încolțesc
Trece ziua, nimic concret nu fac
Time-out, sunt stors de vlagă dragii mei
Imi joaca neuronii ping pong cu idei…

Octombrie cețos

Octombrie, e ceață afară
Este puțină și în suflet
Deși acolo simt și un iz de primăvară
Îl las acolo, chiar de e toamnă afară
În inimă aș vrea mereu să fie soare
Să mă-ncalzesc sub el atunci când sufletul mă doare
Octombrie cețos, sâc, la mine-n inimă e soare

Roma

Dedic această poezie frumoasei perioade de 5 ani pe care am petrecut-o în acest minunat oraș!

Mi-e dor de tine Roma, zău mi-e dor
Trecut-au greu toți anii ăștia fără tine
Frumos oraș, promit în fața tuturor
Că am să trec să văd dacă ți-e bine.

Trecurăm printr-atâtea împreună
Fură și bune dar și rele bunăoară
Feerice plimbări sub clar de lună
Și dansurile în acorduri de vioară.

Din testul timpului făcuta-i bagatelă
Vajnicele tale ziduri încă dainuiesc
Servita-i și romanilor drept citadelă
Tradiția și istoria-n tine se-mpletesc.

Soră ești cu munții dar și cu marea
Modernul și clasicul le găzduiești
Îți simt splendoarea și grandoarea
Greu de spus cât de frumoasă ești.

Vestigiile tale sunt unice în lume
Copacii seculari străjuie-n parcuri
Iar Tibrul susură în felul lui anume
Curgând printr-ale podurilor arcuri.

Ce pline de istorie îți sunt castelele
Muzee ai, dar și biserici cât cuprinde
Mari scriitori ți-au închinat nuvelele
Mulți vor în lung și-n lat să te colinde.

Ești o zeița a tradiției în arta culinară
Pizza, paste, orez și fructele de mare
Espresso de-ar zbura ar fi pasăre rară
Și capuccino are aromă încântătoare.

Mi-dor de tine Roma, zău mi-e dor
Iar uneori când mă gândesc la tine
Pe loc realizez că undeva în viitor
Am să mai trec să văd dacă ți-e bine.

Alb și negru

„Unde alb este soarele din sufletul meu, al tău, al nostru, pe când negru este…”

Negru
În al vecinului ochi, paiu-l remarc
Sunt arțăgos, mi-s iritat și reactiv
Aud un zgomot mic, sar ca un arc
Mă enervez ușor, fără a avea motiv.

Alb
Azi sunt matur, analizez, gândesc
Las nervi deoparte, trec la fapte
Am energie, pun osul și muncesc
Zăresc lumina, adio îți spun, noapte!

Alb și negru
Sună alarma, mă mir, m-am trezit voios
Prepar micul dejun și plănuiesc frenetic
De nicăieri, un gând apare, devine anevoios
Într-o clipită mă transformă într-un bezmetic.

Negru și alb
Iarăși sunt sumbru, iute s-a învârtit roata
Vorba-mi e tunet, privirea fulgere aruncă
Subit, un gând bun mă-ncearcă, îmi surâde soarta
Iar disconfortul pleacă, ascultând a mea poruncă.

Negru
O întrunire, vorbesc cu patos, o idee expunând
Un ins ce nu-i de-acord, mă contrazice vehement
Urlu înapoi la dânsul și-aș vrea să fie doar în gând     
Dar nu rezist și-i spun pe față, că e un indecent.

Alb
Așa e viața noastră, un mozaic de alb și negru
Albul e diafan, aduce sufletului blândă mângâiere
Iar tu (eu, noi), lesne de vrei să navighezi, de vrei să fi integru
Să-ți sufle albul tare-n pupa, iar negrul să fie doar o adiere.

Momente în versuri (II)

Frizerul

Stau pe scaun, aștept frizerul
Mă plictisesc și privesc cerul
Ușa-i deschisă, e ceață și întunecat
Frizerul tunde un alt client, m-am săturat
Scuzați, închid, frizerul m-a chemat
Cerul continuă să fie întunecat.
Stau tot pe scaun, aștept frizerul…să-și facă de cap(al meu).

Americano

Acum vreo luna în Starbucks
Am comandat un mic Americano
Când angajata m-a întrebat, „Americano?”
Eu nonșalant i-am spus, „no no, sono Rumeno”
A râs, am râs, ea a rămas, eu am plecat…

Burger

Mergem cu toții la Modelier
Au Burgeri pe al doilea palier
Au și pe primul, dar nu am menționat
De-aș fi făcut-o, rima ar fi eșuat
Fac rime, debordez, sunt pișicher
Mergem cu toții la Modelier
O fi din cauza foamei de mă repet așa
Spun pa, ajungem la Obor
O las așa, căci trebuie să cobor

Duminică vs Luni

Duminică seara, inspirație zero
Ghiciți de ce, vă dau trei încercări
Aș zice că-i brigada anti-tero
Dar nu, e doar inspirația, care e zero
Mâine e luni, încerc sa mă îmbărbătez
Cad din pat, mă doare, mă prind că doar visez
Sentința-i dură, luni e mâine și nu visez
Duminica, seara poate fi înșelătoare!

Cafea & merdenea

Luni dimineața, beau cafea
Ar fi mers și-o merdenea
Dar spun pas, vreau să fac economie
Bani la ciorap să strâng o mie
Asta e socoteala de acasă
În târg nu prea se potrivește
Căci contul, de ceva timp nu îmi sporește
Spun asta și îmi iau și-o merdenea
Că doar e luni și merge la cafea….

Era digitală…și nu numai

Avem acces la informație
Trăim în era digitală, era inteligenței artificiale
Cu riscul de a rosti vreo aberație
Simt că ceva lipsește, calmul unei vieți normale.

Unii visăm la carieră și avere
Suntem stresați peste măsură, suntem agitați
Dar vai, uităm că toate-s efemere
Urlăm, dar altora le spunem, „calm, nu strigați”!

Uităm să prețuim natura
Suntem consumiști, irosim, aruncăm, stricăm
Rațiunii îi ia locul ura
Lasă că intră mâine banii, de ce să reparăm?

Marii giganți fac munți de bani
În zona Arctică, se scurg ghețari pe zi ce trece
Stratul de Ozon e „pa” în câțiva ani
Australia arde, dar pe foarte mulți îi lasă rece.

Facem zgârie nori și noi orașe
Vedem săracii, dar ne scuzăm, „n-avem ce face”
Lăsăm bogații conturile să le-ngrașe
Nevinovații mor, în lume nu prea mai e pace.

Singur (eu, tu) nu poți urni un munte
Nu pui capăt sărăciei, nu aduci pacea mondială
Poți însă să te faci luntre și punte
Căci bucățica ta deși e parțială
Dacă pui suflet și-o faci bine, devine specială!

Momente în versuri (I)

Sunt jovial, ești jovială

Azi, în contradictoriu am discutat
Cum, de ceva vreme și cele albe și cele negre
Le pun în Versuri, sper eu, cât mai allegre
Poate adaug zilei tale un surâs
Mai luam și noi problemele-n derâs
Și spun, sper eu, într-o maniera cât mai amicală
A fost o chestie trecătoare, sunt jovial, ești jovială
Iar de luăm ce-i bun din chestia asta trecătoare
O să ne-ajute în mod sigur data viitoare
Așa că o spun iară
Let’s take it easy, sunt jovial, ești jovială 😊
*Trimisă unei amice după o discuție în contradictoriu…

Ghicitoare

 

De ceva vreme, random, la câte-o fază
Bag câte-o rima, că mă distrează
Azi ți-am făcut o glumă nu prea bună
Mă iartă, please, că mai sunt zile-n lună
Promit că mă voi revanșa-n curând
Cu o glumiță simplă și nevinovată
Sperând ca o sa râzi cu gura toată
Iar la final, în semn de ghicitoare, scriu simplu: Rând!
Dar hai să-ți spun de ce e ghicitoare, cuvântul RÂND
Pentru ca face rimă cu ceva din rândul 5: CU(Rând) 😊

 
*Trimisă unei colege în urma unei glume, cam nereușită, pe care am făcut-o…

Doua feluri de a bea bere

Eram nervos, voiam să dau pe gât o bere
Să se înece-n ea domnul amar și miss durere
De-atâtea ori am procedat în acest trist fel
Dar pe măsură ce le-nghesuiam
Tot mai nefericit și trist eram
Azi eram iar puțin nervos, în ale vieții ițe încurcat
Și ca de obicei, să treacă, o bere mică am luat
Dar înainte ca măcar să o ating
Starea proasta am reușit să o înving
Și-n loc sa beau de necaz, nenorocita bere
Am răsuflat adânc, zâmbit-am și am băut-o de placere
Arareori am procedat în acest frumos fel!

În avion ( și nu numai)

Am decolat a nu știu câta oară
Când a plecat mi-a fost rău iară
A, vreți sa știți de ce-am zburat?
Deoarece fiica noastră , vacanță intersemestrială a luat
Cumva ați vrea să știți și de ce mi-a fost rău?
A fost din cel puțin doua motive
Primul din ele e bazat pe chestii emotive
Al doilea-n schimb e pur legat de ghinion
Și anume, cu o noapte înainte de avion
Am fost sa vizitez o dragă verișoară
Pardon, n-a fost doar una bucată verișoară
Căci dânsa are și o mai mica surioară
Deci la o a doua, mai atentă numărătoare
Nu a fost una ci doua verișoare
Ups, uitai de-al doilea motiv provocator de rău
Este motiv universal acest al doilea chin
Și-anume mi-au băgat din nou alcool în vin
Pe când la diferitele feluri de mâncare
Le pierdui șirul când fu vorba de numărătoare
Dar las necazul și ma-ntorc la verișoare
Și va spun simplu că au fost încântătoare
Am râs, am dat din melință și am băut
Și clipele tare frumos și repede au mai trecut
Cu mare drag le fac inoltro de poezie pe whatsapp
Să vadă și ele ce mi-a trecut prin cap
Să știe că tare dragă a fost revederea
Ne-am despărțit dar vom rămâne cu plăcerea
Ups, timpul trece și am aterizat a nu știu câta oara!

Întârzierea

Aflu la șase, aproape fix, de-o mică întârziere
Sunt în metrou, oră de vârf, aglomerație
Aud, nu mă irit, nu scot vreo exclamație
Mă mir profund, sunt eu acesta, oare?
Da, eu sunt, cum de întârzierea nu ma doare?
Deunăzi aș fi sărit de fund în sus, ca ars
M-aș fi frustrat, as fi strigat în sinea mea
Aș fi prigonit soarta spunând ca este rea
În stări de jălnicie m-aș fi lăfăit
Și tare greu mi-aș mai fi revenit
Deunăzi as fi sărit în sus ca ars
Sufletu-mi scoate ușurat o exclamație
E fericit c-am rezolvat a întârzierii ecuație
Sunt în metrou, oră de vârf, aglomerație!

Bun venit, 2020!

Prima zi din anul nou, zâmbesc
E ziua dătătoare de speranțe
Îmi savurez cafeaua, plănuiesc
Uit pentru o clipă de restanțe.

Îmi dau voie să cred, să fiu optimist
Sunt temeri, hopuri și incertitudini
Mă lupt cu ele, le fac față și #Rezist
Fac uz de forță, voință și aptitudini.

Noului an îi zic voios, „Bine ai venit”
Celui vechi îi spun, „Rămâi cu bine”
Mi-asum acele lucruri ce n-au ieșit
Învăț din ele și mă împac cu mine.

Mi-s fericit, la fel ca soarele de-afară
Două mii nouăsprezece, poți să pleci
Mă bucur de-această stare specială
Hai, vino încoace, două mii două zeci.

Anul acesta am pus în cap de listă
Iubirea, pacea, liniștea și voia bună
Sunt conștient că răul e acolo, că există
Dar e pe plan secund, nu-i cânt în strună.

Un An nou fericit, să avem cu toții
Să ne iubim, să credem, să fim buni
Să ne lăsăm încrezători în voia sorții
Iar restul vine de la sine, oameni buni.

Dealul și pârâul

Dealule, pârâule, dor îmi e de voi
Între betoane de ceva ani traiesc
Închis mă simt și pace nu găsesc
Eram zglobiu și liber între voi doi.

Dealule, pe după coama ta cea seculară
Se pierdea Soarele, seară de seară
Și dis de dimineață, mândru se reinventa
Ițindu-se zglobiu după spinarea ta.

Și tu pârâule, ce clinchet mai aveai
Când lin, pe lângă deal, tu șerpuiai
Pești aurii și argintii, la tine se găseau
În ale tale meandre bulbucate, înotau.

Pe tine, iubite deal, cu drag mă cațăram
Iar florile, pomii și vietățile ți le-admiram
Furtuni turbate și vânturi, ce te încercară
Văzându-ți forța, ți se-nchinară și plecară.

Iar tu, limpede pârâiaș, în zilele de vară
Când zăpușiti și nădușiți te căutam
Voios ne invitai în albia ta cea seculară
Unde gălăgioși și veseli ne scăldam.

Dealule, pârâule, dor îmi e de voi
De iarba verde și apa cristalină
Mix de pace, forță și adrenalină
Eram zglobiu și liber între voi doi.

Magia Crăciunului


E sfânta sărbătoare de Crăciun
Bradul sub cetina-i v-așteaptă
Să luați cu voi tot ce-i mai bun
Și o dorință să rostiți în șoaptă.

Cu nerăbdare s-așteptați
Cadourile de la cei dragi
Și împreună să vă bucurați
Fiți unii pentru alții, magi.

E feerică această sărbătoare
O poți simți-n zăpada argintie
E plină de arome îmbătătoare
Și suflete ce respiră-n armonie.

E sărbătoarea pruncului Isus
Cel ce într-o noapte înstelată
Pe această lume a fost adus
Pe fân, în ieslea binecuvântată.

Crăciun înseamnă bunătate
Moșul cu mantia purpurie
Crăciun însemna sănătate
Renaștere, pace și bucurie.

Pentru noi toți am o povață
Să conjugăm verbul „a fi bun”
În fiecare zi din astă viață
Nu doar în seara de Crăciun!

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe