Era digitală…și nu numai

Avem acces la informație
Trăim în era digitală, era inteligenței artificiale
Cu riscul de a rosti vreo aberație
Simt că ceva lipsește, calmul unei vieți normale.

Unii visăm la carieră și avere
Suntem stresați peste măsură, suntem agitați
Dar vai, uităm că toate-s efemere
Urlăm, dar altora le spunem, „calm, nu strigați”!

Uităm să prețuim natura
Suntem consumiști, irosim, aruncăm, stricăm
Rațiunii îi ia locul ura
Lasă că intră mâine banii, de ce să reparăm?

Marii giganți fac munți de bani
În zona Arctică, se scurg ghețari pe zi ce trece
Stratul de Ozon e „pa” în câțiva ani
Australia arde, dar pe foarte mulți îi lasă rece.

Facem zgârie nori și noi orașe
Vedem săracii, dar ne scuzăm, „n-avem ce face”
Lăsăm bogații conturile să le-ngrașe
Nevinovații mor, în lume nu prea mai e pace.

Singur (eu, tu) nu poți urni un munte
Nu pui capăt sărăciei, nu aduci pacea mondială
Poți însă să te faci luntre și punte
Căci bucățica ta deși e parțială
Dacă pui suflet și-o faci bine, devine specială!

Momente în versuri (I)

Sunt jovial, ești jovială

Azi, în contradictoriu am discutat
Cum, de ceva vreme și cele albe și cele negre
Le pun în Versuri, sper eu, cât mai allegre
Poate adaug zilei tale un surâs
Mai luam și noi problemele-n derâs
Și spun, sper eu, într-o maniera cât mai amicală
A fost o chestie trecătoare, sunt jovial, ești jovială
Iar de luăm ce-i bun din chestia asta trecătoare
O să ne-ajute în mod sigur data viitoare
Așa că o spun iară
Let’s take it easy, sunt jovial, ești jovială 😊
*Trimisă unei amice după o discuție în contradictoriu…

Ghicitoare

 

De ceva vreme, random, la câte-o fază
Bag câte-o rima, că mă distrează
Azi ți-am făcut o glumă nu prea bună
Mă iartă, please, că mai sunt zile-n lună
Promit că mă voi revanșa-n curând
Cu o glumiță simplă și nevinovată
Sperând ca o sa râzi cu gura toată
Iar la final, în semn de ghicitoare, scriu simplu: Rând!
Dar hai să-ți spun de ce e ghicitoare, cuvântul RÂND
Pentru ca face rimă cu ceva din rândul 5: CU(Rând) 😊

 
*Trimisă unei colege în urma unei glume, cam nereușită, pe care am făcut-o…

Doua feluri de a bea bere

Eram nervos, voiam să dau pe gât o bere
Să se înece-n ea domnul amar și miss durere
De-atâtea ori am procedat în acest trist fel
Dar pe măsură ce le-nghesuiam
Tot mai nefericit și trist eram
Azi eram iar puțin nervos, în ale vieții ițe încurcat
Și ca de obicei, să treacă, o bere mică am luat
Dar înainte ca măcar să o ating
Starea proasta am reușit să o înving
Și-n loc sa beau de necaz, nenorocita bere
Am răsuflat adânc, zâmbit-am și am băut-o de placere
Arareori am procedat în acest frumos fel!

În avion ( și nu numai)

Am decolat a nu știu câta oară
Când a plecat mi-a fost rău iară
A, vreți sa știți de ce-am zburat?
Deoarece fiica noastră , vacanță intersemestrială a luat
Cumva ați vrea să știți și de ce mi-a fost rău?
A fost din cel puțin doua motive
Primul din ele e bazat pe chestii emotive
Al doilea-n schimb e pur legat de ghinion
Și anume, cu o noapte înainte de avion
Am fost sa vizitez o dragă verișoară
Pardon, n-a fost doar una bucată verișoară
Căci dânsa are și o mai mica surioară
Deci la o a doua, mai atentă numărătoare
Nu a fost una ci doua verișoare
Ups, uitai de-al doilea motiv provocator de rău
Este motiv universal acest al doilea chin
Și-anume mi-au băgat din nou alcool în vin
Pe când la diferitele feluri de mâncare
Le pierdui șirul când fu vorba de numărătoare
Dar las necazul și ma-ntorc la verișoare
Și va spun simplu că au fost încântătoare
Am râs, am dat din melință și am băut
Și clipele tare frumos și repede au mai trecut
Cu mare drag le fac inoltro de poezie pe whatsapp
Să vadă și ele ce mi-a trecut prin cap
Să știe că tare dragă a fost revederea
Ne-am despărțit dar vom rămâne cu plăcerea
Ups, timpul trece și am aterizat a nu știu câta oara!

Întârzierea

Aflu la șase, aproape fix, de-o mică întârziere
Sunt în metrou, oră de vârf, aglomerație
Aud, nu mă irit, nu scot vreo exclamație
Mă mir profund, sunt eu acesta, oare?
Da, eu sunt, cum de întârzierea nu ma doare?
Deunăzi aș fi sărit de fund în sus, ca ars
M-aș fi frustrat, as fi strigat în sinea mea
Aș fi prigonit soarta spunând ca este rea
În stări de jălnicie m-aș fi lăfăit
Și tare greu mi-aș mai fi revenit
Deunăzi as fi sărit în sus ca ars
Sufletu-mi scoate ușurat o exclamație
E fericit c-am rezolvat a întârzierii ecuație
Sunt în metrou, oră de vârf, aglomerație!

Bun venit, 2020!

Prima zi din anul nou, zâmbesc
E ziua dătătoare de speranțe
Îmi savurez cafeaua, plănuiesc
Uit pentru o clipă de restanțe.

Îmi dau voie să cred, să fiu optimist
Sunt temeri, hopuri și incertitudini
Mă lupt cu ele, le fac față și #Rezist
Fac uz de forță, voință și aptitudini.

Noului an îi zic voios, „Bine ai venit”
Celui vechi îi spun, „Rămâi cu bine”
Mi-asum acele lucruri ce n-au ieșit
Învăț din ele și mă împac cu mine.

Mi-s fericit, la fel ca soarele de-afară
Două mii nouăsprezece, poți să pleci
Mă bucur de-această stare specială
Hai, vino încoace, două mii două zeci.

Anul acesta am pus în cap de listă
Iubirea, pacea, liniștea și voia bună
Sunt conștient că răul e acolo, că există
Dar e pe plan secund, nu-i cânt în strună.

Un An nou fericit, să avem cu toții
Să ne iubim, să credem, să fim buni
Să ne lăsăm încrezători în voia sorții
Iar restul vine de la sine, oameni buni.

Dealul și pârâul

Dealule, pârâule, dor îmi e de voi
Între betoane de ceva ani traiesc
Închis mă simt și pace nu găsesc
Eram zglobiu și liber între voi doi.

Dealule, pe după coama ta cea seculară
Se pierdea Soarele, seară de seară
Și dis de dimineață, mândru se reinventa
Ițindu-se zglobiu după spinarea ta.

Și tu pârâule, ce clinchet mai aveai
Când lin, pe lângă deal, tu șerpuiai
Pești aurii și argintii, la tine se găseau
În ale tale meandre bulbucate, înotau.

Pe tine, iubite deal, cu drag mă cațăram
Iar florile, pomii și vietățile ți le-admiram
Furtuni turbate și vânturi, ce te încercară
Văzându-ți forța, ți se-nchinară și plecară.

Iar tu, limpede pârâiaș, în zilele de vară
Când zăpușiti și nădușiți te căutam
Voios ne invitai în albia ta cea seculară
Unde gălăgioși și veseli ne scăldam.

Dealule, pârâule, dor îmi e de voi
De iarba verde și apa cristalină
Mix de pace, forță și adrenalină
Eram zglobiu și liber între voi doi.

Magia Crăciunului


E sfânta sărbătoare de Crăciun
Bradul sub cetina-i v-așteaptă
Să luați cu voi tot ce-i mai bun
Și o dorință să rostiți în șoaptă.

Cu nerăbdare s-așteptați
Cadourile de la cei dragi
Și împreună să vă bucurați
Fiți unii pentru alții, magi.

E feerică această sărbătoare
O poți simți-n zăpada argintie
E plină de arome îmbătătoare
Și suflete ce respiră-n armonie.

E sărbătoarea pruncului Isus
Cel ce într-o noapte înstelată
Pe această lume a fost adus
Pe fân, în ieslea binecuvântată.

Crăciun înseamnă bunătate
Moșul cu mantia purpurie
Crăciun însemna sănătate
Renaștere, pace și bucurie.

Pentru noi toți am o povață
Să conjugăm verbul „a fi bun”
În fiecare zi din astă viață
Nu doar în seara de Crăciun!

Crăciunul în versuri

Decembrie, afară-i tare rece și e târziu
Sufletu-mi, însă, m-a îndemnat să scriu
Gându-mi zboară la sărbătoarea de Crăciun
Cu cozonaci, cadouri și-al bradului parfum.

Vă îndemn pe toți și-n primul rând pe mine
Să fim mai buni, să ne iertăm, să facem bine
Să fim uniți, să ne-ajutăm, să ne iubim
Povețe, zâmbete și vorbe bune, să dăruim.

Să ne-amintim că-n noaptea de Crăciun
Demult, într-un culcuș de fân, într-un cătun
Un prunc neprihănit născutu-sa pe lume
Păcatele omenirii, în sacul său să le adune.

Acesta a făcut minuni si mii de fapte bune
Și i-a-ndemnat pe toți spre post și rugăciune
Mulți nu au înțeles, l-au prigonit și torturat
Cu toate astea, dânsul a zâmbit și i-a iertat.

Nu-mi este însă vrerea să vă muștruluiesc
Nici să vă fac morală sau să vă instruiesc
Vreau doar să cred că-n noaptea de Craciun
Poți fi mai darnic, mai îngăduitor, mai bun.

Haideți dragilor, cu toții să ne adunăm
În sfânta noaptea de ajun să colindăm
În spiritul Crăciunului sufletul să-ncălzim
În jurul mesei și al bradului să ne unim.

Ea!

Dedicată celei mai frumoase femei din viața mea!


Da, e simplu, e frumos cu ea
Și uneori mai e și complicat
Dar e intens, frumos, adevărat
Cu ea de mână, gerul e vânt de primăvară
Adorm, visez, mă scol și o vreau iară
E simplu, o iubesc, la fel și ea!

Da, pe ea o plac, o iubesc
Sunt și sincope în relația cu ea
Dar pana și Ahile un defect avea
Cu ea în brațe, problemelor le râd în față
Mi te-asum, prea complicată „Viață”!
E simplu, mă iubește, la fel și eu!

O port mereu în inima mea
Mă vrea când râd dar și când plâng
Și la tristețe dar și când sunt nătâng
Când îmi zâmbește și-o face atât de des
Sufletu-mi e mândru pentru ce-a ales
E atât de simplu, o iubesc!

Mă poarta și ea în inima ei
Lângă ea adorm seară de seară
Și vreau s-o fac mereu iară și iară
Când viața mă încearcă și ea dulce mă alină
Cât de greu ar fi, îmi face ziua mai senină
E atât de simplu, ne potrivim!

Suntem două suflete pereche
În inima ei, un loc aparte îmi păstrează
Și de acolo, fericirea mi-o administrează
Iar când, pe lume, o dulce copiliță a zămislit
Aceea a fost clipa când m-am împlinit
E simplu, ne-a fost dat să ne iubim!

Câte ceva despre mine!

Nu vreau să vă spun prea multe despre mine, în prima fază, deoarece am intenția să postez, să scriu, să creez și din nou să postez. Din aceste postări o să înțelegeți în mod sigur mai mult decât dintr-o simplă prezentare. În schimb țin să vă spun cum am ajuns să scriu. Păi a fost greu dar și simplu în același timp. Am avut marele noroc ca, după 40 de ani de viețuit pe acest Pământ, Cineva cu C mare să mă întrebe calm, sincer și cu multă empatie: „dar, ție, Cristian, ce îți place cu adevărat să faci?”. Am simțit ca mă pot încrede în acel Cineva și am zis numaidecât : „să vorbesc și să scriu”…. Restul e ceea ce veți vedea încetul cu încetul. Am început să scriu, adică să și fac ceea ce îmi place!

Cristian Palade

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe