Arhive autor:KhristianP

Ești soare-n inimă și-n suflet lună.Deși n-ai gust ești dulce precum miereaȘi-n astă lume rea, tu rămâi bună.Dumnezeiască-ți este mângâierea!Cât timp te am, nimic nu mai contează;Ești primăvară și ești măreție!Melancolia-n suflet lăcrimează,Căci nu te pot avea drept garanţie!În lumea-n care toţi şi toate dor,Tu, dragoste, ai fost şi-oi fi mereu,Mult preafrumosul sentiment nemuritor,Ce înContinuă lectura „Dragoste pur și simplu”

De cazi într-al descumpănirii hău,Salvarea poartă numele – Speranță.Și fie răul oricât ar fi de rău,Mereu imprevizibila balanță, Fortuit va cântări destinul tău,Șoptindu-ți lin: „când viața-i cotoroanțăȘi cazi într-al descumpănirii hău,Salvarea poartă numele – Speranță”! Tăind haotic, al sorții fierăstrăuTe mușcă, zi de zi, cu nonșalanță.Dă-i pace! Nu te-agita! Stai popândăuȘi sufletu-ți alină cu speranță,DeContinuă lectura „Rondelul speranței”

Ador glasciorul tău copilărescȘi râsul ce-ți răsună cristalin.Departe-s anii când voiam să cresc;Viața trece, puțin câte puțin Și-aș opri timpul, chiar de-i nefiresc;O veșnicie-n loc aș vrea să-l țin,S-aud glasciorul tău copilărescȘi râsul ce-ți răsună cristalin. Și tu vei crește, dar nu-ndrăznesc,Pe Cronos să-l acuz că e meschin.Clipa s-o trăiesc și să te-ndrăgescAleg. Cred cuContinuă lectura „Rondelul glăsciorului copilăresc”

Iarna-i în toi; este decembrieȘi totuși, parcă iarnă nu-i.La infinit neaua întârzieȘi gerul și-a pus haina-n cui. În februar’ îi fac recenzie,Deși parc-a fugit haihui.Iarna-i în toi; este decembrieȘi totuși, parcă iarnă nu-i. Tu, preafrumoasă toamnă arămie,I-ai oferit iernii gutui,Ca locul să i-l furi. Ce viclenie!Of, iarnă, ritul ăsta-i șui!Iar n-ai omăt deși-i decembrie!….Cristian PaladeBucurești,Continuă lectura „Rondelul iernii tomnatice”

De sufletul ți-e mohorât și viața doare,Ai da luna de pe cer, pentru-o-mbrățișare;Caci inima ce lângă inimă îți bate,Când toți sunt contra-i unica ce-ți dă dreptate. De tristeți șiragu-i plin, și nu de nestemate,Și-ai opri lumea-n loc, să uiți de toți și toate;Când sufletul ți-e mohorât și viața doare,Ai da luna de pe cer, pentru-o-mbrățișare.Continuă lectura „Rondelul îmbrățișării”

Sunt la a nu știu câta insomnie…Dorm patul și dulapul,Doar eu stau cu satrapulMeu interior. Facem o chindie… Închid ochii. O fi Moș Ene? Dau să ațipesc,Când ți-ai găsit, mă pișcă un țânțar!Îmi spun: „Nu fă din dânsul armăsar”Și-i trag o pernă după ceafă, cum e și firesc. Apoi, decis, cu patul mă-nfrățesc din nouȘi-ajunsContinuă lectura „A nu știu câta insomnie…”

De mic copil te-am admirat,Veghindu-ne tăcut în noapte.Mă inspiri, cerule-nstelat,Și-adorm într-ale tale șoapte. Iar vara, când arșița e mare,Tu ne cerni, dintr-a ta fabrică de nori,Câte-o ploaie binefăcătoare,Ce-ți alunecă voioasă, printre pori. Aștrii tăi calea ne ghidează,Printr-a nopții beznă-ntunecată,Iar oamenii frumos visează,Sub bolta-ți, cu stele presărată. Precum pe vremuri, omenirii,Urechea-i era gâdilată de Orfeu,Tu aziContinuă lectura „Cerul”

Curg, în râuri, mii de-ncâlcite gânduri,Printr-ale minții nesfârșite prunduri. Se-nvârt haotic! Vai, cum se răsucesc!Ce paradox: le naști și apoi le-nduri! Învolburate răpăie-n cascadeȘi-ai vrea mereu să le așterni pe rânduri, Dar uneori se pierd, inevitabil,Printr-ale minții nesfârșite prunduri. Coboară, se rostogolesc și urcă;Ba-s dulci iubiri, ba-s încrâncenate uri. Suntem ocnași în mina vieții-n careCurg,Continuă lectura „Curg gândurile, râuri…”

(Dedicată celei mai frumoase femei din viața mea!)    E-atât de simplu și frumos când sunt cu ea!Și uneori mai e și complicat,Dar e intens, frumos, adevărat…Cu ea de mână, geru-i vânt de primăvarăAdorm, visez și mă trezesc…și o vreau iară…   E simplu pentru c-o iubesc; la fel și ea!    Aleg să fiu cuContinuă lectura „Ea”

Azi citesc povești despre crăiasa albăȘi amintirile mă năpădesc șuvoaie.Parcă deunăzi stăteam în cazemataClădită din zăpadă; și-atât de dalbăEra ziua; și-aveam în inim-o văpaie.Cum zboară timpul; mai iute ca săgeata! Of Doamne! Uneori îmi pare că-s de-a dreptul surdSau poate insensibil, căci abia-l aud Și-i din ce în ce mai rar, cu fiecare clipă,Al copilăriei zumzet.Continuă lectura „Alb de odinioară”